George - capăt de linie

"George dies" - am primit mesajul pe la sfârşitul lui august. Treaba mea era să spun cum (întreaga poveste pe The Book of George). Era imposibil să nu sesizez ironia sorţii - cam de 3 ani de zile tot fac benzi desenate despre moarte, la modul cel mai filosofic cu putinţă (de exemplu. alt exemplu. alt exemplu. alt exemplu. mama zice că exagerez). Dar să-mi scriu singură scenariul - adică să-l omor eu pe George, asta era altă poveste. Mai ales că eu tot vorbesc de autenticitate - nu poţi să spui o poveste fără să te legi de ceva senzaţii, ceva emoţii, ceva amintiri din trecutul tău.
Întîi mi-am adus aminte că din copilărie (în fine, anul 3 de facultate) eu voiam să fac o bandă desenată după La Ţigănci a lui Eliade. Apoi mi-am adus aminte de un roman al lui Liviu Rebreanu. Un călugăr se plimbă prin sate vestind sfârşitul lumii. Şi moare la data stabilită. Cinci puncte cui îmi spune ce roman era.
Dar mai ales mi-am amintit de Sfârşitul Lumii, aşa cum mi-l povestea bunica mea. Cum pe atunci timpul era mult mai scurt (ieri, azi şi mâine), apocalipsa mi se părea inevitabilă. Am renunţat din start să mă fac doctoriţă - nu avea nici un rost, doar avea să vină Împărăţia lui Dumnezeu azi mâine şi oamenii vor fi veşnic tineri şi fericiţi.

Şi de aici povestea a început să se închege.
Era clar. Trâmbiţele aveau să fie înlocuite de anunţul "abonatul GSM" şi apocalipsa avea să vină la bloc.

The Book of George

...este un album colectiv de bandă desenată românescă, proiect finanţat de Institutul Cultural Roman prin programul Cantemir şi publicat/coordonat de Hardcomics. Cartea va fi prezentată la Festivalul de Bandă Desenată de la Angouleme.

Dar cine este George? Aceasta a fost întrebarea la care au trebuit să răspundă - în bandă desenată - participanţii. Despre George se ştia că are 33 de ani şi e bucureştean... în rest, s-a tras la sorţi. Ileana, de exemplu, a primit Copilăria lui George, Alexandra - George at the Gallery, iar eu am fost cea care a închis uşa şi a stins lumina: Moartea lui George.

Găsiţi cartea în format electronic aici.

Memorie şi nostalgie

Ilustraţiile, realizate pentru o poveste despre prietenie, mare si despărţiri, sunt aici cu rol de pretext. Vreau să vorbesc de fapt despre nostalgie şi memorie, nu ca refugiu melodramatic, ci ca ingredient activ. Sigur, poţi să faci ilustratii fără să apelezi la amintirile tale, fără să ai ca reper o senzaţie autentică. Poţi chiar să spui, ei, senzaţii autentice, de parca monştrii ar exista cu adevărat şi ar trebui să-i desenăm nu din imaginaţie, ci din memorie. Poţi să ridici din umeri şi să spui, ei sinceritatea în artă, imediat o să ajungem la filosofie de cafenea şi la subiecte precum frumuseţea şi adevărul.
Dar dacă nu recurgi la memorie (o memorie subiectivă, stim cu toţii că era o vreme când monştrii erau cât se poate de adevăraţi), ilustraţia va eşua în locuri comune, vom vedea cei trei copii bucălaţi şi fericiţi şi cele două prinţese disniene la infinit - pentru că şi unii şi celelalte sunt de fapt semne, convenţii, normări ale imaginarului copilăriei. Sunt, de asemenea, imagini inofensive, deloc memorabile, al căror scop este să umple spaţiu cu descriere seacă şi să nu-i pună părintelui mari probleme. Sunt drăguţe, dar nu impresioneză.

Pe de altă parte, se pare că marea din imaginile mele va fi mereu Marea Neagră.

Hamsteri adevăraţi

Un alt proiect la care am participat, de data aceasta o carte pentru copii scrisă de Voicu Bojan, pe care au fost invitaţi să o ilustreze mai mulţi ilustratori (Paul Mureşan, Răzvan Anton, Bogdan Stănescu, Mircea Drăgoi, Camelia Popa, Ana-Maria Gruia, Kovacs Katalin, Lucia Mărneanu, George Roşu şi cu mine).

Coperta, realizată de Mircea Drăgoi

...şi Speedy, hamsterul care-a fost dat în grija mea.

Trei Filme de Radu Muntean on the Behance Network

Three Movies on the Behance Network
Aşa cum am promis, găsiţi aici imaginile cu boxul celor trei dvd-uri.

Harţi misterioase

Parte din The Sketchbook Project.