14 April, 2009

Să inventăm cuvinte ca şi cum ar fi prima dată când se întâmplă, ca şi cum între timp ne-ar fi crescut ochi cărora nu le vom spune ochi, le vom spune altfel, pentru că vechile cuvinte le-am rostit de prea multe ori şi am scris prea multe compuneri dulcege în clasa a treia şi clasa a patra, pentru că am văzut prea multe reclame şi prea multe filme romantice. Şi vechile cuvinte sunt roase de rostire şi sunt acum numai cuvinte. Să inventăm cuvinte noi. Să ne mirăm de toţi copacii care înfloresc serioşi şi indiferenţi printre blocuri - copaci care de altfel am uitat cum se numesc, nefiind accesibili click dreapta. Să ne mirăm pir şi simplu când trec peste noi petale, să ne mirăm de verde, să ne mirăm de mirosul ploii. Să ne uimim că aşa ceva există, să ne uimim din cap până în picioare că se întâmplă în jurul nostru, cu sau fără noi, inevitabil şi inexprimabil.

4 comments:

Silvana Zăgreanu R. said...

Mi-au placut foarte mult gandurile tale...asa de tare ca imi inmugureste un cuvant nou pe limba: Visalin, care se doreste a defini o stare de beatitudine!!!

Dana Matei said...

Imi place foarte mult ceea ce ai scris :) uite cateva cuvinte care definesc cateva flori: crinten, pitela, celee, manteli, sancica .......

Ciorici Ludmila said...

sunt foarte frumoase afirmatiile tale, am ajuns sa uitam multe lucruri, dar poate asa facem loc pentru ceva nou :), eu zic pe copac sa-l numim radapac si pe floare salcam, asta sigur daca o vad stiu ca e saclcim :)

Anonymous said...

Inventarea de cuvinte noi imi aduce aminte de Nina Cassian si a ei limba sparga:

Strigături (în limba spargă)

Mustă şircă, mustă şarcă,
S-a crupit ţelea-n bîzarcă!

Huţelu care-i huţat,
N-are fleanţă, nici cherbat.
Huţeaua care-i huţată
N-are cherbă la trizată.

Hei, ci-ci, şi iar ci-ci,
Nu răpci şi nu scîrci,
Că de-atîta răpcicat
Te îngaibi necucuscat.

Măi, filic de moţolic,
Scorţopeşte-te un pic!