Sunt lucrate în era dinaintea photoshopului (şi fotografiate, pentru că nu aveam scanner). Nu pot să decid dacă îmi plac sau nu - şi nu despre asta e vorba. Dar cel mai tare mă impresionează faptul că îmi amintesc perfect fiecare linie, fiecare decizie, fiecare costum.
De ce am simţit nevoia să le caut? Pentru că şi acum, la o sută de ani distanţă, tot asta fac - ilustraţii la poveşti româneşti.
2 comments:
Pai sunt minunate, dar cum spui si tu - mai grozav e ca iti amintesti deciziile. Dupa cati ani de studiu se incheaga un stil? Sau oare nu se incheaga niciodata, se transforma permanent? Ma uitam cu drag la "Puiul de intuneric" si vedeam naturalete, dar nu stiam ii care sunt predecesorii... Eu sunt la inceput si inca imi formez gusturile si judecata artistica, asa ca e o lectie buna, multumesc :)
uaaa bai! foarte faina combinatia de hasura colorata pe fundalul jucat, omul urs pare viu.
Post a Comment