...Marco Polo si Simbad de asemenea.
Minciuni, născocirea, invenţia fantastică sunt singurele instrumente cu adevărat capabile să descrie călătoriile. Nu există nici o altă cale de a explica, pentru a trezi în altul emoţia oglindă emoţiei tale. Orice descriere fidelă a realităţii realitâţii nu face decât să trezească în celălalt un colaj de imagini deja văzute, chipuri familiare şi cautări pe google, cărţi poştale bidimensionale, un mod la îndemâna oricui de a îmblânzi necunoscut prin înecare în banalitate. Şi asta pentru că profunzimea nu este dată de adâncime, ci de emoţia nexplicabilă, de senzaţie de disconfort, de mirare, de sentimentul care-ţi stăruie în piept mult după ce imaginile s-au şters din amintire.
Şi astfel, dacă vrei cu adevărat să-ţi istoriseşti călătoriile, trebui să minţi, să vorbeşti despre oamenii cu cap de câine, despre uriaşi şi pitici, despre mustăciosul cu cap de pasăre şi măciulie de argint pe care l-ai văzut în tramvai.
Imagini extrase din jurnalul călătoriei mele în Strasbourg.
